Adesea am scris că în sportul columbofil ai nevoie în primul rând de păsări de calitate pentru a obţine rezultate. Dar întrebarea pe care mulţi şi-o pun este următoarea: “de unde pot obţine astfel de păsări?” Răspunsul e simplu. Le puteţi cumpăra, primi cadou sau chiar le puteţi prinde. Din experienţă am constatat că preţul nu reflectă calitatea. Adesea, este exact invers! Multe dintre păsările mele de bază le-am primit gratis. Şi multe păsări pe care am plătit o căruţă de bani s-au dovedit nişte rebuturi.
DIFERIT
Regretatul Albert Marcelis mi-a spus în nenumărate rânduri că n-a dat nici un bănuţ pe porumbeii săi. Şi cu majoritatea păsărilor pe care le-a importat a avut succes. În ultima vreme, G.v.d. Wouwer a obţinut nişte rezultate foarte bune. Nici el nu a cumpărat porumbei; a cheltuit doar sume infime cu voucherele donate de crescătorii locali. Super-campionii din ziua de azi din regiunea Antwerp sunt Boeckx, Vloemans, Stickers Donckers, Diels, Wouters, Jos v d Veken. Nici unul dintre ei nu a cheltuit sume exorbitante pe porumbei. În trecut, Maurice Voets era un super-zburător. Şi-a format colonia cu păsări pe care le-a primit cadou. Ludo Claessen, Verkerk şi Vandenabeele aveau deja păsări valoroase când au început să investească serios. Au fost doar un pic mai deştepţi ca alţii şi au ştiut unde să se ducă pentru a-şi procura păsări gratis sau pe bani puţini. Dar trebuie precizat că alţi crescători, precum L. Heremans, Koopman, regretatul Schellens, Verreckt au devenit faimoşi cu puii porumbeilor pe care i-au cumpărat.
PRIVILEGIAT?
E limpede că nu trebuie să fii o persoană înstărită pentru a-ţi procura păsări de calitate. Acei crescători care au devenit campioni datorită situaţiei materiale bune nu-şi datorează faima banilor, ci faptului că au fost nişte crescători inteligenţi. Aţi auzit vreodată de Toine Lowet? Eu nu am auzit! Totuşi, Pascal Verreckt îl cunoştea şi a cumpărat de la el 2 serii de ouă, iar astăzi e un superstar chiar şi la nivel naţional, în principal datorită celor 2 rânduri de ouă achiziţionate de la Lowet. Foarte mulţi au încercat să cumpere gloria eternă a sportului columbofil, însă au eşuat lamentabil. Motivul? Nu erau columbicultori, nu aveau acel fler caracteristic columbofililor adevăraţi.
EU ŞI CU MINE
Primii porumbei pe care i-am cumpărat au fost de la Smits din Zandhoven. Asta se întâmpla cu mult timp în urmă. Smits câştigase locurile 1, 2 şi 3 în cadrul unui prestigios concurs din regiunea Antwerp, un lucru senzaţional în acele zile. Dar şi mai senzaţional a fost faptul că acei porumbei erau fraţi! Am cumpărat doi fraţi din aceeaşi părinţi şi unul dintre ei s-a dovedit un super porumbel. Mai târziu, Maurice Voets a câştigat 3 săptămâni la rând locul 1 împotriva tuturor numelor mari din provincia Antwerp. Am cumpărat 40 de pui de la el şi, după ce mi-am umplut coşurile, mi-a zis o chestie pe care nu o voi uita niciodată: “Trebuie să fie şi câţiva pui buni printre aceştia”, mi-a spus el cu modestie. Şi într-adevăr, doi dintre ei au devenit un super-cuplu. Cred că de ceilalţi m-am descotorosit mult prea repede.
CONSANGVINIZAREA
Am menţionat mai devreme numele unui mic orăşel, Zandhoven. În acest orăşel locuieşte un tip pe nume Dirk van Dijck, care a devenit faimos datorită masculului “Kannibaal”. Pedigreul lui Kanibaal ar trebui să fie arhicunoscut. Părinţii i-a achiziţionat de la nişte localnici anonimi, dar cu păsări bune. Fac pariu că i-a luat pe gratis sau aproape pe gratis. Se spune că reproducătorii valoroşi se obţin prin clădirea unei familii proprii, iar o familie proprie se obţine prin consangvinizare. Dar faimosul Kanibaal al lui van Dijk nu a fost obţinut prin încrucişare? “Perechea de aur” a lui Meulemans a fost adesea descrisă drept cel mai bun cuplu de reproducători din toate timpurile. Şi acest cuplu provenea dintr-o încrucişare. Dacă ţi-ai propus să vinzi porumbei, atunci trebuie să te axezi pe consangvinizare. Dacă vrei să ai rezultate în concursuri, atunci trebuie să încrucişezi! Personal, cred că am fost păcălit numai o singură dată.
PĂCĂLIT?
Am cumpărat de la un faimos crescător belgian o serie întreagă de pui şi, după ce i-am plătit, omul m-a invitat să luăm masa împreună. Nici azi nu ştiu de ce i-am acceptat invitaţia.
Când am servit supa, mi-a spus că-şi antrenează păsările în fiecare zi.
Când am servit friptura, mi-a zis că administrează săptămânal tratament împotriva tricomonozei.
Când am servit brânza, mi-a spus că foloseşte frecvent Baytril.
Când am servit îngheţata, mi-a şoptit că-şi injectează păsările cu Linco-spectin înaintea fiecărui concurs important.
Când am servit cafeaua, mi-a spus că medicul veterinar îl vizitează la fiecare două săptămâni.
Când ne-am luat rămas bun, am ştiut că banii mei s-au dus pe apa sâmbetei.
ÎN CONCLUZIE
Nu cumpăraţi niciodată păsări de la “vraci de porumbei”. Nu cumpăraţi porumbei de la persoane care petrec 10 ore pe zi în crescătorie. Sfatul meu este să luaţi porumbei de la crescători care zboară bine, dar care nu au mult timp la dispoziţie pentru a-şi îngriji înaripatele.
Aveţi mulţi bani de cheltuit? Atunci cumpăraţi chiar zburătorii de top. Aveţi probleme cu banii? Atunci cumpăraţi mai mulţi pui (doar cei scoşi vara) sau ouă pe bani puţini de la aceeaşi persoană, preferabil de la un crescător local care vă bate.
Şi dacă porumbeii importaţi nu dau rezultate, nu vă grăbiţi să trageţi concluzia că aţi fost înşelaţi. Pentru a fi campion, e nevoie de porumbei de calitate. Dar porumbeii buni sunt rari şi mai există şi alţi columbofili care au astfel de păsări, nu doar crescătorii faimoşi. Un nume mare, cunoscut în întreaga lume, şi-a cumpărat cele mai bune păsări de la un localnic anonim. A plătit cel mult 50 euro per porumbel. El cere 400 euro sau chiar mai mult pentru un pui. Numai că are un website interesant şi îşi face foarte multă publicitate, dar nu în Belgia, ci în străinătate, e de la sine înţeles.
DIFERIT
Regretatul Albert Marcelis mi-a spus în nenumărate rânduri că n-a dat nici un bănuţ pe porumbeii săi. Şi cu majoritatea păsărilor pe care le-a importat a avut succes. În ultima vreme, G.v.d. Wouwer a obţinut nişte rezultate foarte bune. Nici el nu a cumpărat porumbei; a cheltuit doar sume infime cu voucherele donate de crescătorii locali. Super-campionii din ziua de azi din regiunea Antwerp sunt Boeckx, Vloemans, Stickers Donckers, Diels, Wouters, Jos v d Veken. Nici unul dintre ei nu a cheltuit sume exorbitante pe porumbei. În trecut, Maurice Voets era un super-zburător. Şi-a format colonia cu păsări pe care le-a primit cadou. Ludo Claessen, Verkerk şi Vandenabeele aveau deja păsări valoroase când au început să investească serios. Au fost doar un pic mai deştepţi ca alţii şi au ştiut unde să se ducă pentru a-şi procura păsări gratis sau pe bani puţini. Dar trebuie precizat că alţi crescători, precum L. Heremans, Koopman, regretatul Schellens, Verreckt au devenit faimoşi cu puii porumbeilor pe care i-au cumpărat.
PRIVILEGIAT?
E limpede că nu trebuie să fii o persoană înstărită pentru a-ţi procura păsări de calitate. Acei crescători care au devenit campioni datorită situaţiei materiale bune nu-şi datorează faima banilor, ci faptului că au fost nişte crescători inteligenţi. Aţi auzit vreodată de Toine Lowet? Eu nu am auzit! Totuşi, Pascal Verreckt îl cunoştea şi a cumpărat de la el 2 serii de ouă, iar astăzi e un superstar chiar şi la nivel naţional, în principal datorită celor 2 rânduri de ouă achiziţionate de la Lowet. Foarte mulţi au încercat să cumpere gloria eternă a sportului columbofil, însă au eşuat lamentabil. Motivul? Nu erau columbicultori, nu aveau acel fler caracteristic columbofililor adevăraţi.
EU ŞI CU MINE
Primii porumbei pe care i-am cumpărat au fost de la Smits din Zandhoven. Asta se întâmpla cu mult timp în urmă. Smits câştigase locurile 1, 2 şi 3 în cadrul unui prestigios concurs din regiunea Antwerp, un lucru senzaţional în acele zile. Dar şi mai senzaţional a fost faptul că acei porumbei erau fraţi! Am cumpărat doi fraţi din aceeaşi părinţi şi unul dintre ei s-a dovedit un super porumbel. Mai târziu, Maurice Voets a câştigat 3 săptămâni la rând locul 1 împotriva tuturor numelor mari din provincia Antwerp. Am cumpărat 40 de pui de la el şi, după ce mi-am umplut coşurile, mi-a zis o chestie pe care nu o voi uita niciodată: “Trebuie să fie şi câţiva pui buni printre aceştia”, mi-a spus el cu modestie. Şi într-adevăr, doi dintre ei au devenit un super-cuplu. Cred că de ceilalţi m-am descotorosit mult prea repede.
CONSANGVINIZAREA
Am menţionat mai devreme numele unui mic orăşel, Zandhoven. În acest orăşel locuieşte un tip pe nume Dirk van Dijck, care a devenit faimos datorită masculului “Kannibaal”. Pedigreul lui Kanibaal ar trebui să fie arhicunoscut. Părinţii i-a achiziţionat de la nişte localnici anonimi, dar cu păsări bune. Fac pariu că i-a luat pe gratis sau aproape pe gratis. Se spune că reproducătorii valoroşi se obţin prin clădirea unei familii proprii, iar o familie proprie se obţine prin consangvinizare. Dar faimosul Kanibaal al lui van Dijk nu a fost obţinut prin încrucişare? “Perechea de aur” a lui Meulemans a fost adesea descrisă drept cel mai bun cuplu de reproducători din toate timpurile. Şi acest cuplu provenea dintr-o încrucişare. Dacă ţi-ai propus să vinzi porumbei, atunci trebuie să te axezi pe consangvinizare. Dacă vrei să ai rezultate în concursuri, atunci trebuie să încrucişezi! Personal, cred că am fost păcălit numai o singură dată.
PĂCĂLIT?
Am cumpărat de la un faimos crescător belgian o serie întreagă de pui şi, după ce i-am plătit, omul m-a invitat să luăm masa împreună. Nici azi nu ştiu de ce i-am acceptat invitaţia.
Când am servit supa, mi-a spus că-şi antrenează păsările în fiecare zi.
Când am servit friptura, mi-a zis că administrează săptămânal tratament împotriva tricomonozei.
Când am servit brânza, mi-a spus că foloseşte frecvent Baytril.
Când am servit îngheţata, mi-a şoptit că-şi injectează păsările cu Linco-spectin înaintea fiecărui concurs important.
Când am servit cafeaua, mi-a spus că medicul veterinar îl vizitează la fiecare două săptămâni.
Când ne-am luat rămas bun, am ştiut că banii mei s-au dus pe apa sâmbetei.
ÎN CONCLUZIE
Nu cumpăraţi niciodată păsări de la “vraci de porumbei”. Nu cumpăraţi porumbei de la persoane care petrec 10 ore pe zi în crescătorie. Sfatul meu este să luaţi porumbei de la crescători care zboară bine, dar care nu au mult timp la dispoziţie pentru a-şi îngriji înaripatele.
Aveţi mulţi bani de cheltuit? Atunci cumpăraţi chiar zburătorii de top. Aveţi probleme cu banii? Atunci cumpăraţi mai mulţi pui (doar cei scoşi vara) sau ouă pe bani puţini de la aceeaşi persoană, preferabil de la un crescător local care vă bate.
Şi dacă porumbeii importaţi nu dau rezultate, nu vă grăbiţi să trageţi concluzia că aţi fost înşelaţi. Pentru a fi campion, e nevoie de porumbei de calitate. Dar porumbeii buni sunt rari şi mai există şi alţi columbofili care au astfel de păsări, nu doar crescătorii faimoşi. Un nume mare, cunoscut în întreaga lume, şi-a cumpărat cele mai bune păsări de la un localnic anonim. A plătit cel mult 50 euro per porumbel. El cere 400 euro sau chiar mai mult pentru un pui. Numai că are un website interesant şi îşi face foarte multă publicitate, dar nu în Belgia, ci în străinătate, e de la sine înţeles.
